Hummus, Falafel și Telefonia
Apariția pe piață a tehnologiei telefoanelor mobile în Orientul Mijlociu a fost împiedicată de diverse bariere tipice regiunii: o viziune conservatoare, structurile de autoritate centralizată, restricțiile politice impuse libertății de exprimare, o infrastructură tehnologică slabă și multe altele. De multi ani, țările din regiunea respectivă se aflau la sfârșitul listei globale în ceea ce privește apariția pe piață a sistemelor de date, sistemelor de comunicare și a tehnologiei din mijlocul lor.
Comunicarea prin intermediul telefoanelor mobile în zona Orientului Mijlociu a prezentat o încercare politică importantă pentru regimurile centralizate folosite cu scopul de a controla presa, acolo unde libertățile de exprimare și de informare sunt limitate. Aceste regimuri au încercat să își exercite controlul asupra acestei „prese noi” reprezentată de internet și de tehnologia telefonică, așa cum și-au exercitat controlul asupra “presei vechi” din ultimii ani. Telefoanele mobile oferă acces imediat persoanelor care nu au avut anterior acces la astfel de mijloace de comunicare, oferind populației din aceste state un mijloc de exprimare dar și un mijloc de schimb liber de informații și mesaje. Tinerii și adolescenții pot acum să se conecteze, să cunoască potențiali parteneri și să dezvolte relații cu ei; disidenții politici pot coordona acum întâlniri și pot raporta conflictele cu forțele de securitate; activiștii dreptrilor omului pot în acest moment să documenteze conturile martorilor, la fel și rapoartele privind arestările și torturarea activiștilor. În cele din urmă, chiar și grupările teroriste se pot folosi de telefonia mobilă prin varietatea de aplicații pe care le oferă.
La începutul secolului al-XXI-lea, statele din Golful Persic au arătat cea mai mare rată de pătrundere și expansiune pe piață în acest domeniu, în special în majoritatea domeniilor legate de tehnologie. Treptat, însă, multe alte țări din regiune s-au alăturat revoluției celulare. Într-adevăr, în ultimii ani, Orientul Mijlociu a înregistrat o creștere semnificativă în acest domeniu, precum și o creștere economică bruscă, în special datorită schimbărilor politicile ale guvernelor locale.
În anul 2005 a apărut punctul de cotitură atunci când un număr de 20,6 milioane de noi abonați s-au alăturat sistemului de comunicații prin telefonia mobilă. Până la sfârșitul acelui an, numărul abonaților era de aproximativ 63 de milioane. În acest an, în Iraq și în Algeria s-a înregistrat o creștere triplă a ratei de pătrundere pe piață a comunicaților mobile.
În Siria, în Egipt (unde se găsea cel mai mare număr de abonați, precum și o rată de creștere a cotei de piață de 84% la o rată de pătrundere totală de 19%), Iordania (unde rata de penetrare a pieței a crescut de la 28%, la sfârșitul anului 2004, la 53% la sfârșitul anului 2005), iar în Oman, Arabia Saudită, Tunisia și Yemen, rata medie de pătrundere a pieței pe parcursul anului a fost mai mare de 50%.
La mijlocul ultimului deceniu, Iordania și Bahrain au fost considerate statele cele mai liberale pe piața comunicațiilor, spre deosebire de țări precum Liban, Libia și Iran, unde s-ar putea găsi bariere artificiale pe piață sau tarife ridicate.
Până la sfârșitul anului 2006, Orientul Mijlociu a depășit pragul de 130 milioane de abonamente celulare pentru a deveni a doua cea mai rapidă piață cu creștere în lume, oferind astfel o rată de creștere de 30% unde doar Africa a înregistrat o creștere mai mare la 45%. În acel moment, Turcia, Iran și Arabia Saudită au reprezentat 79% din această activitate, cu o rată medie de creștere a pieței de comunicații celulare de 67% în comparație cu media regională de 50%.
Iranul este cea mai rapidă piață în creștere, urmată de Turcia (care este una dintre țările cele mai active în această piață) și Arabia Saudită (care reprezintă 15% din cota de piață din regiune).
În plus, Afganistanul, Irakul și Siria au înregistrat cea mai mare rată de creștere din Orientul Mijlociu. Faptul că rata de accesare a pieței în aceste țări a fost semnificativ mai mică decât media regională arată faptul că aceste țări nu au maximizat încă potențialul de pătrundere pe piață a tehnologiei telefonice.
Un studiu care a avut loc în anul 2008, a examinat tipurile de sarcini folosite telefoanele mobile din Orientul Mijlociu, descoperind faptul că telefoanele mobile erau folosite în principal pentru acces la internet, convorbiri video și vizionarea televiziorului fiind folosită tehnologia de a treia generație.
Costuri
Venitul din rețelele de telefonie fixă din Orientul Mijlociu este în continuă scădere la fel ca și în restul lumii. Un studiu întreprins în anul 2009, a realizat un sondaj în 46 de companii celulare din 19 țări, din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, și a descoperit că Marocul și Libanul au avut cele mai scumpe rate de abonament, în timp ce Egiptul și Yemen-ul aveau pe cele mai ieftine. Un studiu din octombrie 2006 a ajuns la concluzii similare. Din mai mult de 19 țări, inclusiv Mauritania, a fost identificat Libanul ca fiind cea mai scumpă țară în care telefonia mobilă operează, în timp ce Yemen și Emiratele Arabe Unite oferă cele mai mici prețuri [1].
Datorită concurenței rigide între furnizorii de rețele celulare din regiune, cei mai mulți au adoptat acum o metodă de încărcare care taxează utilizatorul pentru o secundă sau aproape un minut. Doar câțiva furnizori continuă să taxeze întregul minut.
Aplicațiile celulare
Dezvoltările în tehnologia telefonică au lărgit posibilitățile de utilizare a telefonului mobil dincolo de simpla facilitare a comunicării între oameni. Multe telefoane celulare susțin astăzi o varietate de aplicații utile în Lumea Islamică. Acestea includ o mare varietate de aplicații religioase, inclusiv o selecție de descărcare a textelor islamice, calendare care marchează timpul de rugăciune și sărbători religioase, o busolă care întotdeauna indică spre Mecca, calculatoare de caritate și multe altele.
Moralitate, lege și folosirea telefoanelor mobile
Tehnologia celulară, precum internetul, reprezintă o provocare semnificativă nu numai pentru autoritățile politice din zonă, dar și pentru autoritățile religioase. Tehnologia mobilă oferă un instrument gata pentru reducerea barierelor între sexe și pentru facilitarea comunicării între tineri, care este văzută ca o potențială amenințare la adresa valorilor morale, religioase și sociale susținute de aceste țări.
La începutul secolului al-XXI-lea, Arabia Saudită a interzis importul de telefoane mobile echipate cu o cameră de luat vederi și a catalogat deținerea acestor telefoane pe teritoriul său ca fiind în afara legii. Această lege a fost adoptată în principal din cauza îngrijorărilor pentru faptul că bărbații ar fotografia femeile fără permisiunea lor și că ar posta aceste fotografii pe internet. De fapt, la momentul adoptării acestei legi, câțiva bărbați au fost arestați sub acuzația că au violat o fată locală, filmând evenimentul cu telefoanele mobile și apoi postându-l pentru publicul larg.
De-a lungul anilor au fost publicate mai multe fatwa (hotărâri judecătorești emise de clericii islamici), care au interzis utilizarea telefoanelor mobile din diverse motive religioase, precum și alte hotărâri religioase care se referă în special la utilizarea internetului dar și a site-urilor web.
Telefoane mobile în posesia disidenților politici
Evenimentele violente care au urmat alegerilor prezidențiale din Iran, iunie 2009, au demonstrat nu numai puterea potențială a internetului în regimurile centralizate, care se regăsesc în Orientul Mijlociu, ci și puterea potențială a telefoanelor mobile din regiune. Acestea au fost utilizate ca un mijloace de comunicare între diferite grupuri de protestatari, precum și un instrument de documentare a coliziunilor brutale dintre protestatari și Gardienii Revoluționari, dar și un instrument puternic de diseminare instantanee a informațiilor, atât sub formă de text cât și video, în întreaga lume.
Exemplul cel mai clar al celor de mai sus este videoclipul care documentează moartea lui Neda Soltan după ce a fost lovită de focurile de armă ale Revoluției. Videoclipul a fost încărcat pe internet și a devenit viral aproape instantaneu. În acest fel, moartea lui Neda a devenit un simbol al luptei Reformiștilor din Iran.
Telefoanele mobile au fost folosite pe întreg globul pământesc pentru a oferi rapoarte în timp real de către bloggeri și activiști ai drepturilor omului care au fost arestați. În mai multe cazuri, cei care au fost arestați și-au folosit telefoanele mobile cu scopul de a raporta arestarea lor prin intermediul conturilor de twitter creând astfel o conștiință publică a situațieiăn care se află. Aceste rapoarte au servit și ca „poliță de asigurare” pentru cei arestați publicându-și situația și creând adesea presiuni publice care au accelerat eliberarea lor.
Terorism și Tehnologia Mobilă
Grupurile teroriste sunt adesea rapide în adoptarea noilor tehnologii pentru nevoile lor. Rețelele teroriste utilizează tehnologia mobilă într-o varietate de strategii inclusiv prin comunicare, codare și acces la internet.
Aplicațiile celulare existente permit grupurilor teroriste să utilizeze telefoanele mobile nu numai pentru comunicații. Aceste aplicații sunt utile pentru o varietate de activități din cadrul unui plan de act terorist. Folosind aceste dispozitive, în zilele noastre, grupurile teroriste colectează informații despre potențialele obiective, documentează aceste informații și le transmit în timp real altor subiecți din grup. Grupurile teroriste utilizează de asemenea telefoanele mobile, precum și tehnologia video pentru a documenta și a posta pe internet acte de terorism desfășurate de filialele grupărilor lor, atât ca un exercițiu în relațiile publice, cât și ca un instrument de propagandă. Serviciile GPS și harta permit teroriștilor să localizeze și să navigheze către ținte, să detoneze bombe și chiar să folosească dispozitivele celulare pentru a citi textele religioase.
În concluzie
Tehnologia mobilă a oferit multor oameni un mijloc de comunicare dificil de controlat în cadrul Orientului Mijlociu, dovedind astfel o provocare pentru autoritățile religioase și politice din regiune. În plus, creșterea consumului, puterea și importanța internetului în Orientul Mijlociu se datorează în mare parte distribuției largi de tehnologie celulară în zonă, precum și a capacității telefoanelor mobile de a accesa instantaneu internetul și a raporta capacitatea în timp real.
Desigur, nu există o certitudine care să prezinte faptul că pătrunderea pe piață a tehnologiei mobile va conduce direct la o democratizare a Orientului Mijlociu. Cu toate acestea, nu există nici o îndoială că tehnologia celulară alimentează procesul de democratizare din regiune, documentează aceste procese și continuă să facă acest lucru, ducând astfel la cereri din ce în ce mai mari de libertate și ar putea servi drept martor la revoluțiile viitoare.
[1] Lista tuturor operatorilor de telefonie mobilă din Orientul Mijlociu și Africa de Nord::
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_mobile_network_operators_of_the_Middle_East_and_Africa
